La banca

Banca trista pe soseaua Giurgului. Trista ca zona. Prima ora a diminetii moderne. Noua fara un sfert. Scaun in usa. Functionarul se trezeste cu greu. Clientul deja amusineaza usor intrarea. Un pensionar cu sapca si casca in ureche. Destul de ursuz. Ma trezesc intrebandu-ma daca asculta Romania Actualitati sau Radio 21. In afara de cele doua personaje inca o mamaie si o stearsa fiinta probabil feminina. Noua fara cinci. Mai apare o duduie de peste 70 ani cu un carucior. Posibil bunica sau rapitoare de copii. Noua fara un minut. Inca o pereche septuagenara sonticaie marunt in fata intrarii. Ora noua. Scaunul din usa dispare luat de un angajat plin de osanza, cu un fund presupus plin de cosuri si bubite, prea storcit de scaun opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Executam o sfanta coada la casierie. Casiera ne roaga sa o mai lasam cinci minute sa-si faca chestiile locale. Pe care desigur ca ar fi putut sa le faca inainte de ora noua. Dar suntem intelegatori. De zeci de ani si inca sute de acum inainte. Poate chiar mii. Noua si zece. Coada la singura casierie arata a coada la lapte. Ma simt la fel de batran ca si conationalii din fata si din spate. Casierita tot in treaba ei. Masculul din perechea septuagenara se ridica de pe scaunul pe care il ocupase in momentul in care intrase in banca. Se apropie si graieste catre pensionarul din fata dar cu mesaj vizibil de audio pentru mine:”Eu sunt dupa dumneavoastra”. Nu-l bag in seama chiar daca il bag. In cele din urma casierita catadicseste sa ne acorde ceva atentie. Noua si un sfert. Pensionarul ursuz cu sapca si casca se scorboleste prin buzunare. Nu intelege ce inseamna un leu si nouazeci de bani. Casierita ii traduce. Septuagenarii din spate comenteaza. “Ia gura si lasati comentariile!” vine brusc replica batranului cu sapca spre batranii din spate. Uimirea se citeste pe fetele brazdate de ani si cefele adancite de vremuri. Se lasa tacerea. Un fel de “Lasa-l in plata lui, nu vezi ca e nebun?!”. Incet ma relaxez si ma departez de prezent. Deja tabloul ma napadeste de amintiri. S-au dus dracului sfintele cozi la lapte si paine. Pensionarul roman s-a modernizat. Sta la coada la banca. E bine. E foarte bine. Asta e semn bun. Ne-am integrat bine. Despre dezintegrare, doar de bine.

~ de amoozzooma pe septembrie 4, 2008.