Rutina

 Suntem o natie pudibonda. Ne refugiem dupa tabu-uri bine mostenite ereditar sau zilnic. In ciuda faptului ca avem gura bogata, cand e sa trecem la fapte, suntem simplisti si inchistati. Nu venim cu nimic nou, urmam aceleasi linii stramosesti, imaginatia o aliniem rapid la trendul general. Linia generala care nu aduce nimic nou de sute de ani. Si la acelasi nivel scazut cunoscut. Comparativ cu alte natii ( germani, rusi, suedezi etc ) stam mai bine la categoria pasiune. Fata de olandezi sau americani, de exemplu, suntem la pamant. “Doresc, deci iau, iau, deci simt ” este o atitudine care ne lipseste cu desavarsire. Din diferite considerente: “nu se face”, “ce o sa zica daca..” etc. Ochiul aprig al societatii in care ne invartim sta atintit vajnic asupra noastra si ne conformam rutinei generale. Daca nu e rutina, cica e zodie. Conservatori. Nici mai mult ca altii, nici mai putin ca altii. Aceleasi cuvinte, aceleasi miscari, aceleasi atitudini, aceleasi accesorii. Nu simtim ci urmam rutina. Nici nu prea mai avem stare si chef, oricum creierul ne e imbacsit de problemele zilnice si daca nu, oricum azi suntem obositi sau ne doare capul. Capul cu care ne mandrim, chiar daca facem pe modestii. Ne mandrim cu el “Creierul, cel mai mare organ sexual”. Cand orgasmul e mic sau lipseste cu desavarsire, cum e creierul? Analizati va rog in opt randuri. De fapt, problema nu sta in marime. Si cine crede asta e impotent. Hehe..Problema nu sta nici macat in unghiul de incidenta. Problema se afla in acel vesnic “cunoaste-te pe tine insuti”. Gaina nu stie ca e gaina, cainele ca e catel. “In dragoste si razboi e permis orice” e doar inca un sablon. Nu ne ducem traiul dupa sabloane ci doar ne fudulim cu ele. Unde ”fudulim” nu vine de la “fudulii”, care oricum nu au nici o legatura cu “momite”. Si oricum sunt lucruri diferite. Oricum ar fi, n-ar strica sa fim mai dezinvolti si mai spontani, mai liberi sa apucam si sa muscam, mai putin pasatori la societate si regulile de inregimentare. De la ”n-ar strica” pana la “sunt” este insa o cale atat de lunga. Vesela cateodata. Trista alteori. Plina de rutina de cele mai multe ori. Soldatelul nascut in cazarma habar n-are ca pamantul e rotund si nu plat si ca in afara zidurilor mai exista si copaci. Si la ce bun sa stie? E simplu si fericit in lumea lui. Atat de mare pe cat de mica e. “normalitatea” e cozoracul blajin al trairilor animaloforme ghidate de limbaj. Limbaj limitat in toate valentele sale. Hai somn usor!

~ de amoozzooma pe iulie 2, 2008.