Profil complet

Profile completate in site-urile matrimoniale:
“Sunt o doamna frumoasa si singura. Aventurierii sa se abtina. Nu am timp de pierdut. Rog seriozitate. Daca vreti sa vorbiti cu mine pe chat,de ce nu indrazniti. Curaj. Nu raspund mesajelor fara poza. “Armasarii”de pana la 25 de ani sa se abtina, nu vreau sa-mi deschid o gradinita” sau:
“Frumoasa, desteapta, stiu ce vreau. Daca si tu stii, nu esti genul de parlit care profita dupa o femeie, daca ai putin timp liber si situatie financiara buna, atunci cauta-ma. Daca nu, atunci cauta alte nick-uri” si inca:
“Noi – umbre irepetabile şi unice ne uităm din când în când în oglinda noastră întrebându-ne cum am putea să ne depăşim condiţia de umbră şi sa trecem dincolo. Să continuăm visul. Te alaturi visului meu?”
Lista poate continua. Cu zeci, sute, mii de femei care-si cauta implinirea singuratatii. Un pat de 200/160 nu se mai umple atat de usor dupa 30 ani. Cu greu dupa 40. Aproape imposibil dupa 50. Cine prinde 60, e norocos. Insingurarea bate la usa, realul da totul peste cap si ne inchisteaza in relatii mai mult profesionale. Prietenii vechi sunt singurii buni. Prieteni noi nu prea apar, poate doar amici. Sclipirile si chimia nu mai sunt in zona pentru ca lipseste cealalata parte. Partea pe care o cautam si nu o gasim. Pentru ca nu mai iesim, pentru ca nu mai avem stare, pentru ca nu putem sa bantuim de nebuni singuri in club, bar, restaurant, parc, concert. Nu ne place singuri, nu suntem facuti sa fim singuri. Si dealtfel, nici nu mai credem in socializare si nici stare nu mai avem pentru locurile aglomerate si vesele. De fapt, cu cat sunt mai vesele, cu atat ne repugna mai mult. Cu cat in metrou vedem cupluri care se saruta, cu atat ne enervam mai tare. Tanjim in noi dupa cineva care sa ne deschida usa seara si sa ne intampine cu banalul “Buna, cum a fost azi?”. Tanjim dar, in acelasi timp, ne cresc pretentiile. Pe masura ce trece timpul, pretentiile, da, sunt din ce in ce mai mari. Pentru ca somnul singuratatii naste monstri. Chiar daca pretentiile le ascundem sub “Vreau sa-mi placa”, suntem din ce in ce mai greu de multumit. Pentru ca nu mai avem in real decat o goana nebuna care ne rostogoleste prin viata fara cale de intoarcere, ne refugiem in culcusul aparent cald si plin de speranta al irealului. sentimente.ro, noi2.ro, simpatie.ro, matrimoniale.ro, etc.ro. Site-urile matrimoniale au peretii plini de tablouri. Mai reusite sau mai putin. In cuvinte alese sau cu greseli gramaticale. Cu citate adunate in clasicul copy/paste sau ganduri pierdute printre randuri. Femeia moderna profita de mijloacele moderne. La fel si barbatul. A doua nevasta a aparut printre randurile unui chat online. A treia prietena a inceput cu un email. Deabia la a 3-a extragere am aterizat intr-o relatie inceputa undeva candva pe malurile marii. Am la birou colegi care si-au gasit perchea pe net. Stiu persoane care, chiar daca nu recunosc, sunt prezente in irealul netului si asteapta, spera, comunica. Doar doar apare el/ea. Din pacate, nu ne dam seama cum ne ia valul. Marul muscat odata, actioneaza la nivel subliminal in orice eva. Ai intrat pe site, ai comunicat putin, poate te-ai si intalnit cu cativa utilizatori, dar revii in sala de expozitie. Din ce in ce mai mult te reintorci. Te reintorci in zona unde doar vezi, auzi, cateodata si vorbesti. Curand, japonezii o sa-ti dea si mirosuri alese. Stai cumintel tablou pe perete privind la celelalte exponate si speri. Surogatul vietii mentine la standarde normale de speranta orice suflet pierdut in realul fad si gol. Sunt, deci exist. Comunic, deci poate ca o sa am si eu noroc. Daca nu azi, maine. Sa-mi gasesc alesul, aleasa. Nu, nu mai vreau sa fac compromisuri. Am o varsta. Da, dar si varsta o pot schimba pe net. Acolo timpul nu trece. Acolo dai ceasul cu doi ani mai jos. Il potrivesti dupa poze. Da, varsta poti s-o schimbi. Pe net e posibil orice. In real, incepe sa nu mai fie posibil nimic.

~ de amoozzooma pe mai 10, 2008.