Expeditorul ( partea a doua )

O vreme ramase nemiscat, cu creionul intre degete, deasupra colii albe. O raza de soare zburda lenesa pe foaie. Privea undeva in gol si se gandea. Lasa creionul jos, impinse scaunul si se ridica. Langa telefon se afla vechea carte de telefoane. Nu o mai schimbase din anul in care renuntase sa mai raspunda si la telefon, la fel cum nu mai raspundea nici la soneria de la poarta. Desigur, cartea era plina de praf la fel ca toata casa. Pe mobile, in aer, peste tot, stropi de praf scanteiau in razele care se incapatanau totusi sa razbata in casa cea veche. Lua cartea, o sufla cu grija si se aseza din nou la birou. O deschise la nimereala. “Mila Joachim, strada 43, tel:..”. Nu-l interesa telefonul. Doar adresa. O trecu pe plic la Destinatar. Puse plicul alaturi, lua creionul si incepu sa scrie pe foaia alba parasita ceva mai devreme:

 ”Buna ziua. Sau poate buna seara. Sau, cine stie, buna dimineata. Ma numesc Juan si am gasit adresa dumneavoastra in cartea de telefon. Sigur poate o sa vi se para ca aveti de-a face cu un nebun. Nu va cer decat un minut de rabdare. Puteti apoi sa aruncati scrisoarea la gunoi, s-o rupeti, s-o ardeti, sa faceti ce vreti cu ea si sa uitati ca ati primit vreodata vreo scrisoare. Iata despre ce e vorba: avem nevoie sa scriu cunoscutilor mei de ziua lor, de Pasti, de Craciun sau de Revelion cateva cuvinte. Ei imi raspundeau cum puteau. Imi semnalau faptul ca au primit scrisoarea mea in diferite feluri, nu conta metoda. De la o vreme insa nu am mai primit nici un raspuns de la ei. Poate au murit, poate au considerat ca au de a face cu un nebun care scrie scrisori in epoca email-ului si a sms-urilor, poate ca nu le mai pasa sau, pur si simplu, poate ca s-au plictisit. Pentru ca boala de care sufar, letter ichtiosys, o anomalie rar intalnita, ma obliga sa scriu si sa trimit cel putin o scrisoare pe saptamana pentru a putea supravietui, am ales varianta extrema: am deschis la nimereala cartea de telefon si am dat astfel peste adresa dumneavoastra. Cartea de telefon in care am gasit adresa dumneavoastra este destul de veche. Poate v-ati schimbat adresa sau poate nici nu mai sunteti in viata. Daca totusi scrisoarea mea a ajuns intr-un fel la dumneavoastra, am o singura rugaminte. Sa-mi semnalati intr-un fel ca ati primit-o. Finalitatea face parte din tratamentul bolii mele. Ma puteti gasi la adresa de pe plic. Tot acolo aveti si telefonul. Nu e obligatoriu nici sa-mi scrieti randuri, nici sa sunati. In plic se afla un plic gol cu un timbru. Puteti sa-mi trimiteti plicul gol inapoi sau puteti sa-mi trimiteti un sms fara continut. E indeajuns. Considerati ca poate fi fapta buna pe care ati facut-o saptamana asta. In speranta ca ati citit macar pana la capat si nu ati aruncat scrisoarea cat colo, va multumeste din tot sufletul,

Juan”

~ de amoozzooma pe aprilie 26, 2008.

Lasă un Răspuns