Scrisoarea de despartire

From: Mihaela
Date: 2008/4/16
Subject: mesaj
To: Andrei

Hey!

Am incercat sa vorbim astazi pe messenger. Poate n-a fost cea mai inspirata
alegere pentru a vorbi cu tine.
Dar nu vad alta varianta decat asta de a iti scrie un mesaj la care as vrea
sa ai bunavointa sa-mi si raspunzi. Telefonul sau sa ne intalnim depind si
de tine si atata vreme cat nu ai nimic impotriva le putem folosi ca si
mijloace de comunicare.
Sunt inca la hotel parcata pentru inca 2-3 zile si pana la finele saptamanii
sper sa se rezolve inchirierea apartamentului in care voi sta.
Vreau sa vin sa-mi iau tot restul lucrurilor, asa cum m-ai rugat si tu in
cateva randuri. N-am facut-o pana acum pentru ca asa cum iti spuneam nu am
unde sa le duc…
Ma gandesc ca sambata asta, in cursul diminetii am putea rezolva aceasta
chestiune si, pentru a o face mai suportabila pentru TOATA LUMEA, as vrea
s-o fac singura… Daca am fi rezolvat toate astea intre noi… Daca ar fi fost macar
posibil..Dar iata ca nu a fost si sunt nevoita sa iti cer sa facem lucrurile astfel
incat sa minimizam implicarea celorlalti.
As vrea sa mai existe o ocazie pentru noi doi pentru a avea o discutie poate
mai detasata decat cele de pana acum… Si cand vom fi pregatiti pentru
asta, sunt convinsa ca vom putea s-o avem.
Masina in weekendul trecut nu ti-am lasat-o pentru ca ai facut gestul de a-l
fi amestecat pe x in problema noastra si, in mod tendentios, recunosc,
eu mi-am zis ca daca tot sunteti voi asa buni prieteni ii poti cere si o
masina, asa cum de altfel aveai in intentie.
Tu as vrea sa cred ca esti mai bine… Sunt convinsa ca nu vei spune decat
ca “am foarte mult tupeu” sa indraznesc sa dau un semn dupa aproape o
saptamana de cand am plecat… As vrea sa intelegi ca dimensiunea emotionala
a problemei n-ar fi facut altceva decat sa vicieze relatiile normale pe care
le-am putea avea dupa incheierea acestui mare capitol dintre noi.
Lucrurile nu stiu daca vor fi asa cum ni le dorim, dar la fel de bine stiu
ca am ca si tine dreptul ca incerc sa am viata pe care mi-o doresc. Eu imi
pun TOT la bataie pentru sansa asta!!
Toata familia mea imi spune cat de mult gresesc… EI sau mai bine zis ELE
n-ar face si n-ar fi facut asa ceva niciodata. Din punctul lor de vedere nu
sunt decat o mare dezamagire.
Sper sa invete sa inteleaga ca vietile celorlalti sunt responsabilitatea
fiecaruia, ca nu exista o responsabilitate colectiva, cum nu poate exista o
vina colectiva.
In ceea ce ma priveste, lucrurile cu siguranta mai puteau sa astepte ca si
derulare pana dupa sarbatori sau chiar pana dupa ce mi-as fi gasit o slujba.
Ele au fost grabite cu siguranta de sentimentul meu de vinovatie de a
continua sa traiesc in minciuna. Minciuna fata de tine, fata de care mi-am
schimbat atitudinea in ultimele cateva saptamani din cauza duplicitatii
vietii mele.
Mi-ai spus ca nu ti-am dat nicio sansa sa indrepti lucrurile. Nu vreau sa ne
certam asupra acestui subiect, desi eu cred ca noi doi am avut in ultimii
ani toate sansele pentru a reusi sa avem ceea ce ne doream fiecare si
impreuna: eu sa ma simt implinita alaturi de tine si impreuna sa avem
familia pe care am planificat-o atunci cand am hotarat ca mergem impreuna pe
acelasi drum. Lucrurile insa nu au mers in directia aia absolut deloc si am
ales sa-mi caut fericirea altfel…
Am sa renunt la a mai face pe martira si n-am sa mai amintesc nimic despre
frustrarile ultimilor ani. Dar chiar daca pare superficial motivul, aceasta
a stat la baza ‘disponibilitatii’ mele pentru o alta relatie. Intre timp insa in
aceasta relatie s-au nascut sentimente fara putinta de a fi ignorate,
planuri si visuri impartasite peste care nu pot sa trec…
Ce vreau sa spun e ca lucrurile au luat-o inainte si o intoarcere a mea este
exclusa.
Cu tine sper sa ma pot vedea pentru a discuta ultimele detalii legate de
separarea noastra oficiala. Sper ca nu te-ai razgandit in privinta alegerii
unui singur avocat care sa ne reprezinte pe-amandoi pentru a simplifica
lucrurile.
As vrea sa am si din partea ta un feedback si un raspuns cat mai curand
privind lucrurile pe care vreau sa mi le iau sambata…

Cu bine,
Mihaela

nota bene: mail-ul e real si viata bate filmul. Personajele au nume schimbate din motive lesne de inteles. Limbajul de agentie folosit poate ca spune multe, poate nu. Povestea vazuta din afara e simpla: dupa multi ani petrecuti impreuna intr-o casnicie, ea alege, brusc sa dispara cu un altul. Dupa cateva zile confuze, el primeste mail-ul de mai sus. Reactia? Imagineaza-ti-o. Concluziile le tragi singur: ce e demagogie, ce e real, ce e declamativ-teatral, a meritat, nu a meritat etc etc. Parerea mea nu conteaza, cunosc personajele, deci, sunt subiectiv. Sunt curios insa cum vezi tu, simplu spectator necunoscator, la rece, limbajul si atitudinea scrisorii. In necunoastere de personaje, deci, neimplicat. Mi-am permis sa subliniez cateva cuvinte si propozitii care mi s-au parut cel putin goale si nelalocul lor. Poate tu vei gasi altele, poate tu nu vei gasi nimic nelalocul lui, poate totul e normal si doar mi se pare.

~ by amoozzooma pe aprilie 22, 2008.