Teoria constipatiei ( crima de vineri )

Fantezia e la pamant, imaginatia a murit demult. Ne ancoram cu ghearele cuvintelor de un real tamp si gol. Colcaim vesel in glodul general si ne place. Suntem mancatori desavarsiti si nu mai putem sa iesim din curtea regelui. Nici nu am vrut vreodata. Apa ne ia incet pe toti si ne amestesca in materia din care am venit. A plouat si acum e perfect. Pamant+apa. Locul e caldut si sunt sfori pentru toate papusile. Suntem bufoni manipulati dar fiecare spunem adevarul cel adevarat. Papusarul sef sta, in cele mai multe cazuri, ascuns. De acolo din cotlon se vede cel mai bine viermuiala. Distractia e pe gratis si merita. Murim pe treceri dar roata trece mai departe. Latram pe margine pentru ca altfel am exploda de frustrare. Ne mai racorim putin, mai barfim putin, mai semnam o petitie, doua si ne intoarcem la puricat. Avem guri flamande si maini apucatoare. Nu reusim decat scuipat sa scoatem si atunci cand incercam sa ne agatam de stanca, alunecam. Nu urcam. Coboram vertiginos si sigur. Adevarul nostru insa ne spune ca urcam. Nici nu ne trebuie altceva. Suntem multumiti in zeama de la ciorba si o mai pudram cu un cartof gaunos al unui oarecare mic succes. Cateodata mai aruncam in oala ruginita si un morcov de divort flasc sau o felie de ceapa rosie de amantlac rasuflat.

Ce dracu’ suntem atat de neinteresanti?

~ de amoozzooma pe aprilie 18, 2008.