Nietzsche

A admite faptul ca Neadevarul este o conditie a vietii inseamna desigur a te opune in mod primejdios sentimentului obisnuit al valorilor;iar o filozofie care isi ingaduie aceasta cutezanta se plaseaza, prin aceasta, dincolo de Bine si de Rau

Frustrarile nasc pacate demne de conditia umana:invidie, gelozie, pizma, trufie. Putem lua atunci in considerare faptul ca neadevarul, noniubirea, nebunatatea sunt conditii ale vietii, mai presus de sentimentul obisnuit de grup al valorilor;nu vom admite asta nicicand pentru ca fariseul din noi, nonvaloare la randu-i dar pe care iarasi nu vrem s-o dibuim, va avea grija sa evite privirea in ochii sufletului, sau, ma rog, ceea ce ne inchipuim ca numim “suflet”.

 

Decat un Nimic cert, mai bine un Ceva nesigur…

 

Sufletul – una dintre cele mai vechi si mai venerabile ipoteze din cate exista(…)Calea spre rafinamente noi ale ipotezei sufletului este deschisa iar notiuni ca “suflet muritor”, “suflet – multitudine de subiecte”, “suflet – edificiu colectiv al instinctelor si pasiunilor” cer de acum inainte drept de cetatenie in stiinta.

 

Fiziologii ar trebui sa mai chibzuiasca inainte de a afirma ca instinctul primordial al unei fiinte organice este instinctul de conservare;fiinta vie nazuieste inainte de toate sa dea curs liber puterii sale – viata, ea insasi este dorinta de putere;instinctul de conservare fiind doar o consecinta indirecta, una dintre cele mai frecvente ale ei.

 

..fizica este, si ea, doar o interpretare si o adaptare ( imi ingadui sa spun, o adaptare dupa noi insine! ) a universului si NU o explicatie a acestuia;insa in masura in care se bazeaza pe credinta in simturi, ea trece drept o explicatie.Ea poseda marturiile degetelor si ale ochilor, evidenta vizibila si realitatea palpabila: aceasta exercita asupra unui ev cu gusturi fundamental plebeiene o influenta fascinanta, persuasiva, convingatoare-caci acest ev adopta in mod instinctiv canoanele de adevar ale etern-popularului senzorialism.Ce este clar, ce este “clarificat”?Mai intai de toate, ceea ce poate fi vazut si pipait (…) Dimpotriva, farmecul gandirii platonice consta in rezistenta ei fata de evidenta senzoriala, gandire aristocratica a unor oameni care poate ca erau dotati cu simturi mai puternice si mai exigente decat contemporanii nostri..

 

“Acolo unde omul nu mai are nimic de vazut si de apucat, nu mai are ce cauta” – fireste ca acesta este un imperativ cu totul diferit fata de cel al lui Platon, care se potriveste insa de minune unei rase dure si harnice de masinisti si ingineri ai viitorului care vor avea de indeplinit numai munci grosolane.

 

Superstitia logicienilor: o idee vine atunci cand vrea “ea” si nu cand vreau “eu”; astfel, a spune ca subiectul “eu” este conditia predicatului “gandesc” inseamna o falsificare a starii de fapt;ceva gandeste, insa a spune ca acest “ceva” e insusi acel batran si ilustru EU este, exprimat cu ingaduinta, doar o ipoteza, o afirmatie, in nici un caz o “certitudine nemijlocita”

Afirmand ca “ceva gandeste” s-a spus deja prea mult:acest “ceva” contine o interpretare a procesului si nu apartine procesului insusi;se rationeaza potrivit rutinei gramaticale:” a gandi este o actiune, toate actiunile presupun un subiect activ, asadar”

 

Asa numitul “liber arbitru” este de fapt sentimentul de superioritate asupra celui care trebuie sa se supuna:”eu sunt liber, [el] trebuie sa se supuna” – iata lucrul care se ascunde in toate vrerile, laolalta cu acea incordare a atentiei, acea privire dreapta fixata exclusiv asupra unui singur lucru, acea apreciere absoluta:”in momentul de fata acesta este lucrul necesar, si nici un altul”, acea certitudine interioara a actului de supunere ce urmeaza a fi infaptuit si toate celelalte sentimente care formeaza starea sufleteasca a celui care porunceste

 

Noi singuri am fost cei care am inventat cauzele, succesiunea, reciprocitatea, relativitatea, obligativitatea, numarul, legea, libertatea, temeiul, tinta;iar cand introducem si amestecam in lucruri aceasta lume de semne nascocite de noi insine, in chip de lucruri “in sine”, procedam iarasi precum am facut-o intotdeauna, si anume mitologic.

 

“Pretutindeni, egalitate in fata legii – din acest punct de vedere nici naturii nu i-a mers altfel si nici mai bine ca noua”;fermecator gand ascuns in care se deghizeaza inca o data mai mult dusmania plebeiana impotriva tuturor privilegiilor si tiraniei si, de asemenea, o a doua, mai subtila forma a ateismului;ni dieu, ni maitre – asta o vreti si voi:asadar, “traiasca legile naturii!” – nu-i asa?Dar aceasta e o interpretare, nu un text.

 

( ipoteza )..afectele de ura, invidie, cupiditate, patima puterii sunt afecte esentiale ale vietii, sunt lucruri care trebuie sa faca parte, in esenta si in principiu, din economia generala a vietii, daca vrem ca viata sa fie intensificata

 

O, sancta simplicitas! In ce simplificare si falsificare ciudata traieste omul!Nu contenesti sa te minunezi din momentul in care ochii ti s-au deprins sa vada acest miracol!Cat de bine am reusit sa facem totul din juru-ne limpede si liber si facil si simplu!cum am stiut sa ingaduim simturilor noastre sa vagabondeze in toate cele superficiale, iar gandirii noastre sa-i inspiram o dorinta divina de salturi zburdalnice si rationamente false! – Cat de bine ne-am priceput de la bun inceput sa ne pastram ignoranta pentru a ne bucura de o libertate, de o lipsa de griji, de o imprudenta, de un zel si de o bucurie de a trai aproape de necrezut, pentru a ne bucura de viata!Si numai pe aceasta temelie de acum stabila si granitica a ignorantei s-a putut construi pana acum stiinta, vointa de a sti bazandu-se pe alta vrere cu mult mai puternica, vointa de a nu sti, vointa de incertitudine, vointa de neadevar!

 

Omul de elita nazuieste in mod instinctiv la o fortareata a sa, la un refugiu in care sa fie mantuit de gloata, de multime, de vulg, un loc in care sa poata uita regula “Omul” de la care face exceptie – cu exceptia cazului in care el va fi aruncat de catre un instinct si mai puternic de-a dreptul asupra acestei reguli, dorind s-o cunoasca, in sensul maret si exceptional al acestui cuvant.Cel care in relatiile cu oamenii n-a trecut prin toate nuantele suferintei, inverzind si palind de dezgust, plictiseala, compasiune, posomoreala, insingurare, acela nu este cu certitudineun om de bun-gust;

 

Cinismul este singura forma prin care sufletele obisnuite acced la ceea ce se numeste onestitate;iar omul superior, aflandu-se in prezenta cinismului, fie el mai grosolan sau mai rafinat, trebuie sa-si ciuleasca urechile si sa se felicite de fiecare data cand chiar in fata lui prinde glas bufonul cel nerusinat sau satirul stiintific.

Si oriunde vreunul vorbeste despre om fara amaraciune, ci mai degraba cu ingenuitate, ca despre un pantec cu doua necesitati si un cap cu una singura, pretutindeni unde se vede, se cauta si vrea sa se vada mereu doar foamea, dorinta sexuala si vanitatea, prezentate ca fiind adevaratele si singurele impulsuri ale actiunilor umane, pe scurt, oriunde oamenii sunt vorbiti “de rau” – si nici macar cu rautate, – acolo amatorul de cunoastere trebuie sa ia aminte cu subtilitate si harnicie, indreptandu-si urechile in directia din care aude vorbindu-se fara indignare.Caci omul indignat si cel care se sfasie si se sfarteca pe sine cu proprii dinti ( in caz ca nu sfarteca lumea, sau pe Dumnezeu, sau societatea ) se prea poate sa valoreze din punct de vedere moral mai mult decat satirul razator si satisfacut de sine;insa din toate celelalte puncte de vedere, el este mai ordinar, mai banal, mai putin instructiv

 

Nimeni nu minte atat de mult ca omul indignat..

 

Independenta apartine celor putini la numar;ea este privilegiul celor puternici.Iar cel care si-o asuma, fie chiar indreptatit fiind, dar fara a fi constrans s-o faca, dovedeste prin aceasta ca este nu numai puternic, ci probabil si indraznet pana la exuberanta.(..)nu cea mai mica e primejdia ca nimeni nu vede nici felul si nici locul in care le rataceste, se izoleaza si in care va fi sfasiat bucata cu bucata de vreun minotaur ascuns in pesterile constiintei.Daca un astfel de om piere, se petrece atat de departe de intelegerea oamenilor, incat pe acestia nici nu-i misca, nici n-o simt;-iar el nu se mai poate reintoarce!El nu mai poate reveni nici macar la compatimirea oamenilor.

 

Exista carti care au asupra sufletului si sanatatii efecte contrarii, dupa felul in care sunt folosite de catre un suflet inferior, cu o energie vitala scazuta sau de catre unul superior si cu o energie viguroasa;in primul caz aceste carti sunt primejdioase, corozive, dizolvante, in cel de-al doilea fiind chemari la arme care ii provoaca pe cei mai viteji sa-si arate intreaga lor vitejie.

Cartile “pentru toti” sunt intotdeauna carti rau mirositoare:ele aduc cu sine mirosul oamenilor marunti.

 

De obicei locurile in care norodul mananca si bea si chiar cele in care venereaza, duhnesc.Nu trebuie sa  mergi in biserici, de vrei sa respiri aer curat…

 

In anii tineretii venerezi si dispretuiesti fara a fi deprins inca acea arta a “nuantarilor” care constituie cel mai mare castig al vietii, trebuind deobicei sa platesti scump faptul de a fi opus oamenilor si lucrurilor doar un Da si Nu.

( nuantat sau nu, ai dreptul sa gandesti NU, nu si obligatia;incearca sa nu uiti lucrul asta, incearca sa nu lasi compromisul sa farame tot in tine, incearca macar pentru o clipa sa te eliberezi de Da si sa ridici fruntea si sa privesti in ochi si sa fii Nu… )

 

Oricare ar fi pozitia filozofica pe care ne-am plasa azi, trebuie sa recunoastem ca, indiferent cum am privi-o, falsitatea lumii in care ne inchipuim ca traim este lucrul cel mai cert si mai stabil pe care il poate sesiza ochiul nostru

 

Ideea ca adevarul are o valoare mai mare decat aparenta este o simpla prejudecata morala si nimic mai mult;este chiar cea mai putin dovedita ipoteza din cate exista pe pamant

 

Nimeni nu va da prea lesne crezare unei doctrine pentru simplul fapt ca ea te face fericit sau virtuos, poate cu exceptia “idealistilor” dragalasi pasionati de Bine, de Adevar, de Frumusete, in a caror balta inoata laolalta toate soiurile de dorinti multicolore, greoaie si blajine.Fericirea si virtutea nu constituie argumente.

 

Pentru descoperirea anumitor parti ale adevarului cei rai si nefericiti sunt mai inzestrati si au sanse mai mari de reusita;nemaivorbind de raii fericiti;s-ar putea ca duritatea si siretenia sa ofere conditii mai favorabile aparitiei spiritelor puternice, independente si a filozofilor decat acea blandete blajina, delicata, concesiva, acea arta pe buna dreptate atat de pretuita la un savant, de a accepta totul cu usurinta.

 

Imi pot imagina un om care, avand de tainuit o comoara pretioasa si fragila, se rostogoleste prin viata grosolan si rotund ca un batran butoi de vin mucegait si ferecat cu strasnicie;astfel o vrea finetea pudoarei sale.Pe un om a carui pudoare e profunda, soarta si hotararile sale delicate il intampina tot pe drumuri pe care putini s-au aventurat vreodata si a caror existenta n-o pot cunoaste nici cei mai apropiati si mai confidentiali semeni ai lui.Un astfel de om tainuit care isi foloseste instinctiv vorbirea pentru a tacea si pentru a trece lucruri sub tacere, este inepuizabil in pretexte pentru a nu vorbi;el doreste si reuseste ca, in locul lui, in inimile si mintile prietenilor sai sa salasluiasca o masca a sa.

 

Toate spiritele profunde au nevoie de o masca, datorita interpretarii invariabil false, adica anoste, a tuturor cuvintelor sale, a tuturor pasilor sai, a tuturor manifestarilor vietii sale..

 

Trebuie sa ne dovedim noua insine ca suntem haraziti la independenta si  la poruncire;

Nu te atasa de o persoana:fie ea cea mai draga dintre toate – fiecare persoana este temnita si, totodata, un ungher

Nu te atasa de o patrie(…), nu te lasa atasat de un sentiment de compatimire(…), nu te atasa de o stiinta, nu te atasa de propria-ti detasare(…), nu te atasa de propriile-ti virtuti

Trebuie sa stii sa te pastrezi:iata cea mai buna dovada a independentei.

 

Adevarul dogmatic, un adevar pentru toti…

 

Trebuie sa se renunte la prostul gust de a vrea sa te pui de acord cu cei multi.”Binele” inceteaza de a mai fi bun din momentul in care ajunge pe buzele vecinului.Si cum ar fi cu putinta sa existe un “bun comun!”.Cuvantul se contrazice pe sine: ceea ce poate fi posedat in comun are intotdeauna prea putina valoare.

 

In cele din urma, totul va fi precum a fost dintotdeauna: lucrurile mari vor ramane pentru cei mari, abisurile pentru cei profunzi, gingasiile si spaimele pentru cei delicati si, in general si pe scurt, toate raritatile pentru cei rari.

 

Telul spre care nazuiesc ei(…) din toate puterile este fericirea turmei, pajistea cea verde, siguranta, lipsa de primejdie, tihna, inlesnirea vietii pentru toata lumea;cele mai cu osardie si mai des  intonate cantece  si lozinci ale lor se numesc “egalitatea drepturilor” si “compatimire pentru toti suferinzii”- iar suferinta insasi e conceputa de ei drept un lucru care trebuie desfiintat.Dimpotriva: unde si in ce fel a crescut planta numita “om” cu cea mai mare vigoare in inalturi?(..)In circumstante diametral opuse;pentru aceasta a fost necesar ca latura primejdioasa a vietii sa se amplifice pana la monstruozitate, a fost necesara o indelungata presiune si constrangere pentru ca “spiritul” sau sa se dezvolte intru finete si indrazneala, ca a fost necesar ca vointa sa de viata sa se intensifice pana la vointa de putere;duritatea, violenta, sclaviile,primejdiile de pe uliti si din inimi, tot felul de demonisme, toate cele rele, teribile, tiranice, tot ce are omul din animalul de prada si din sarpe, slujesc la fel de bine inaltarea “speciei” umane ca si contrariul sau!

 

De la bun inceput, credinta crestina inseamna jertfire:jertfirea intregii libertati, a intregului orgoliu, a intregii constiinte de sine a spiritului;in plus ea este o subjugare, autobatjocorire si automutilare

~ de amoozzooma pe aprilie 14, 2008.