Necesitatea de blog

Varianta 1

Vorbim din ce in ce mai putin. Comunicam si mai putin. Realul devine mai insingurat ca niciodata. Nu mai intelegem ce se intampla, nu mai suntem intelesi de nimeni. Si atunci speranta ne arunca in strafundurile netului. Fie ele site-uri matrimoniale, fie ele blog-uri. De toate pentru toti. “Caut vorbitor de aceeasi limba. Astept si provincia.Astept. Nu ma misc de aici. Uite ce-am observat, iti spun si astept sa-ti dai cu parerae. Vorbeste-mi. Spune-mi. Orice. Doar baga-ma-n seama”. Fiecare pasare pe limba ei bloguieste. Dzeul netului ii blogosloveste pe cei curajosi.  In speranta ca undeva, candva, cineva acolo intelege limbajul, ne facem blog. Lasam “comment”urile deschise. Bannere SOS. Spatii comment albe. ”Vorbiti cu mine, comunicati cu mine! Injurati-ma, combateti-ma, iubiti-ma, dar vorbiti!”. Pe net tacerea nu e de aur. Pe net tacerea e moarte si disperare. E deziluzie la patrat. Blogul exista prin comment. Eu am de spus, tu ai de comentat. Eu scriu pentru ca Tu sa comentezi. Depresia apare la noncomment. Noncommentul e moartea blogului. E disparitia prezentului. “La ce bun sa spun daca nimeni nu-mi graieste?”. E retragere in sine. E disparitie in real. E intoarcere la real.

Varianta 2

Vorbim putin. Scriem mult. Gandim si mai mult. Stim ca avem atatea lucruri de spus. Micul anturaj nu ne mai ajunge. Avem nevoie de o scena. Scena netului e deschisa pentru toata lumea. Nu numai pentru VIP-urile de carton sau hartie. E la liber. Pentru ca in ziua a 8-a dzeu a nascut blogul. E scena unde suntem vazuti, auziti, simtiti. Suntem mari VIP-uri in marea internetului. Fatarnici ca in realitate sau sinceri. Cabotini sau actori. Simpli sau criptici. Realitatea nu ne mai ajunge. Avem nevoie de public. Mult public. Pe scena blog-ului, comment-urile sunt binevenite. Nu. Sunt necesare. Ele imi spun ca am ceva de spus. Ele sunt certitudinea ca ceea ce spun inseamna ceva. Ele inseamna publicul din fata scenei. Eu am de spus, tu ai de existat. Pentru ca am lasat optiunea “comment” libera. Daca reactionezi, inseamna ca existi. Daca existi si reactionezi, inseamna ca si eu exist. Prin existenta ta, ajuti existenta mea. Acum sunt multumit. Am scena mea. Am commenturile tale. Te am pe tine. Esti, deci exist.

~ de amoozzooma pe august 8, 2007.