Gand pentru o Gabi

Iar m-am certat cu ea. Ca deobicei, după, mi-a părut rău. Ca de fiecare dată, după ce aburii nervilor s-au stins, m-a cuprins sentimentul de vinovăţie. Parcă e un făcut: oare doar EU să fiu de vina de fiecare dată? Oare doar EI să fie cei vinovaţi? Şi fir-ar să fie, uite decembrie şi “te uită cum ninge”, vorba dnului Alifantis. Te uită cum ninge şi parcă toţi îţi fac în ciudă. Toţi sunt împreună pe stradă, toţi te invită să treci pe la “ei”, toţi par fericiţi în doi, toţi îşi fac cadouri unii altora, toţi se pupă sub brad, toţi zâmbesc şi au jurăminte de iubire, în ochii tuturor se citeşte ceea ce eu nu mai am. Pentru că am dat cu piciorul într-un moment de nervi. Mai adineauri era zâmbet. Brusc s-a pornit furtuna, în 5 minute s-a terminat. Iar..Sunt un idiot. Desigur, asta mi-o zic de fiecare dată după ce mă cert cu ea. Nu imediat. La ceva distanţă constat chestia asta: da, sunt un mare idiot. Şi-atunci mi se face îngrozitor de sete de ea. Şi încerc să mă sforţez să-mi aduc aminte de celelalte scandaluri şi despărţiri, de celelalte “tu eşti de vină”, de momentele cenuşii şi negre. Şi ca un făcut nu-mi aduc aminte decât de căldura trupului ei ţinut în brate către adormire, de zâmbetul şi fericirea din ochii ei atunci când se bucura pentru cine ştie ce cadou, de atingerea buzelor ei fierbinţi. Da, fir-ar să fie, sunt un prost. Şi clar, de data asta nu mai ţine: a fost pentru ultima oară. De data asta chiar mă prinde decembrie singur. Şi o merit. Cu vârf şi îndesat. Dar totuşi..să îi trimit un SMS? Să mai aştept puţin poate trimite ea? Să inventez cine ştie ce motiv şi să o sun cu voce jucat indiferentă şi să-I arăt că nu-mi pasă? Sau să aştept să ma sune ea la fel de indiferentă şi nepăsătoare? Dar dacă nu sun, nu cumva o să apara EL, întâmplător pe trecerea de pietoni, o să-l lovească din neatenţie cu maşina, îi va întâlni privirile LUI, va coborâ din maşină, îşi va cere scuze, ba nu, EL îşi va cere scuze, apoi îşi vor schimba telefoanele şi la o cafea peste o săptămână vor ieşi după ce zeci de ore la telefon vor vorbi…STOP! Gata că înnebunesc. Stau în casă, afară ninge, străzile oraşului sunt ba albe ba foarte negre şi eu îmi repet cu obstinaţie că iar am fost prost. Să o sun? Să nu o sun? Am sunat. Biiiip….biiiiip…..biiiip..”abonatul etc etc nu răspunde”. Nu răspunde. Gata, de data asta s-a terminat. E cu EL. Şi râde şi se bucură şi a uitat şi nu-i mai pasă. Si eu stau în casă cu Alifantis în loop “..te uita cum ninge decembrie..’ şi nici de brad n-am chef. De nimeni nu am chef acum. Acum e decembrie şi iaraşi sunt singur. Am chef de nimic. Sau nu am chef de nimeni. Am chef să fiu jalnic, patetic, penibil. Doar eu cu mine. EA nu mai e. Pe EA am pierdut-o pentru că am fost un prost. Nu am ştiut să o păstrez. Nu am ştiut să fac concesii. Nu am ştiut să respir fiecare clipă cu ea. Şi mi-am ieşit din pepeni şi am ţipat. Şi..s-a terminat. Ca şi când nimic din cele bune de dinainte n-ar fi contat. Ştii ce? Mai bine ducă-se. Dacă nu a ştiut să aprecieze, e treaba ei. Mă descurc. Nu se moare din asta. Da, ea e de vină pentru tot ce s-a întâmplat. Şi n-a ştiut să mă ţină. De fapt, sunt minunat. Aş putea avea orice femeie vreau. Şi sunt atâtea care aşteaptă. Pe glob sunt mai multe femei decât bărbaaţi. Da, sunt minunat. Minunat dar singur. Poate totuşi eu sunt de vină. Poate că nu am înţeles. Şi afară iarăşi ninge. E decembrie şi mă dau cu capul de pereţii întrebărilor într-o casă goală. Şi fantomele întrebărilor mă chinuie. Răspunsurile nicicând nu apar. Doar timpul rânjeşte de undeva nedefinit. Tic-tac-tic-tac….Spui tu că şi ţie ţi s-a întâmplat aşa ceva? Zici tu că ai trecut şi tu prin asta şi ştii cum e? Toţi, da, am trecut prin cenuşiul ăsta şi ştim cum e. Dar fiecare trăim unic despărţirea. Doar bucuria regăsirii o trăim general. Singuratatea e unică. E a fiecăruia dintre noi. E păcat. Afară ninge. În sufletul meu e decembrie. E păcat să păţeşti iaraşi la fel şi tu. Oricând dar nu acum. Acum e decembrie şi ea merită mai mult. Dacă nu pentru ea, măcar fii egoist până la capăt: fă-o pentru tine. Nu rămâne singur în decembrie!

~ de amoozzooma pe iulie 1, 2007.

Lasă un Răspuns